psy012.blogspot.ro Web analytics

marți, 18 iunie 2013

Compromisuri si succes.

Am auzit de multe ori ca in viata trebuie sa faci compromisuri. Ca, ele, compromisurile sunt naturale si benefice si ca, nu exista om care sa nu le foloseasca.Poetic vorbind, viata unora este un compromis total.Haideti sa vedem, insa, ce este un compromis.
Doua sensuri din DEX mi-au retinut atentia: compromis= intelegere, acord, bazat pe cedari reciproce, concesii.
compromis (despre persoane)= care este cu reputatia patata, discreditat, dezonorat.
Aplicat mot-a-mot, primul sens al cuvantului, suna ca un fel de "la vie est rose". Toata lumea face concesii pentru toata lumea, batem palma si plecam zambind mai departe.Nici urma de discreditare si reputatie patata. Fericirea si multumirea plutesc in aerul pe care-l respiram.Frumos dar ireal.Dincolo de explicatii savante compromisul are iz de inlantuire a liberului arbitru intre niste limite bine stabilite.A face un compromis inseamna in acest caz, a accepta persoane, lucruri, situatii, care la un moment dat iti vor fi nefavorabile si in dezacord cu ceea ce ti-ai dori tu sau cu ceea ce te reprezinta in lume.Cel mai des facem compromisuri in viata pentru dobandirea unei pozitii sociale mai bune si pentru a obtine si intretine relatiile afective care ne dau senzatia de implinire personala.
Pentru  om, nevoia de succes, de reusita, de stralucire intr-un domeniu sau altul, precum si nevoia de a fi iubit, pretuit, apreciat, reprezinta combustibilul existentei.Succesul si iubirea sunt starile pe care tindem constient si inconstient sa le obtinem si pentru care constient sau inconstient suntem dispusi sa facem orice.Chiar si compromisuri dezavantajoase.Dar pana unde putem merge? Care este pretul unui astfel de acord? In ce postura ii sade omului mai bine: cu o treapta mai jos pe scara sociala, cu un pic mai putina stralucire vanitoasa si cu propria libertate netrunchiata si ne ingradita de nici un compromis sau in varful ierharhie, cu lumea la picioare dar platitor al atator biruri ce provin din compromis?
Greu de gasit raspunsul care sa multumeasca pe toata lumea.Depinde de fiecare, ce accepta si pentru ce accepta.
De vreo 2-3 zile suntem intoxicati cu  o situatie transformata in stire de senzatie, care ar trebui sa ne dea de gandit, dincolo de senzational.Alexandra Stan, lovita, aruncata din masina, mutilata, cu echimoze...bla, bla...am vazut toti. Compatimita sau hulita, prinsa intr-o strategie de marketing sau intr-o realitate crunta, tanara, este victima unui compromis.Aproape ca nu mai are importanta din ce ratiuni a fost semnatara compromisului.Certe sunt urmarile care ar trebui sa ne ingrijoreze.Beneficiile compromisului au fost o perioada: concerte, videoclipuri, recunoastere internationala etc, pretul din spatele obtinerii succesului este ceea ce i se intampla astazi.Showbizul este in general suprasaturat de oameni ce fac astfel de compromisuri pentru succes.Si nu se intampla numai la noi. Fiecare dintre noi, indiferent de domeniul in care activam suntem supusi pericolului de a ne plati compromisurile facute cu ceva care sa ne dezechilibreze.De regula, perioada adolescentei si cea a tineretii ne indeamna sa facem cele mai ciudate compromisuri. Disponibilitatea de acceptare a unor persoane si promisiuni este direct proportionala cu dorinta de a obtine faima, stralucire, de a iesi in fata cu orice pret in aceste etape de varsta.Imaturitatea si cautarea asidua a identitatii, a propriului drum de urmat, creeaza terenul propice pentru instalarea unor compromisuri care, mai tarziu ne pot afecta intreaga viata.Compromisurile noastre nu ne afecteaza numai pe noi, ci si pe cei alaturi de care traim zi de zi.
Si acum vine dilema, nu? Putem trai fara compromisuri, cand la orice pas esti nevoit sa faci o concesie?. Da, putem trai fara compromisurile care ne pot compromite.Daca ne cultivam increderea in noi insine, daca ajungem sa ne cunoastem atuurile si limitele, daca vom fi mai mult ancorati in realitate si mai putin orbiti de a dobandi anumite pozitii sau de a acumula bunuri chiar si atunci cand nu avem nevoie de ele, daca nu am alege intotdeauna aparenta cale usoara spre succes si in sfarsit, daca am intelege ca lucrurle mari se fac cu pasi mici si am avea rabdarea de a munci si de a astepta sa apara roadele muncii noastre.